aparatidrepturile

Miercuri , 29 Aprilie 2009 , am avut onoarea sa vorbesc cu un adevarat jurnalist : Ed Vulliamy (născut la 1 august 1954) este un jurnalist şi scriitor britanic. Mama sa este ilustratorul de carte pentru copii , Shirley Hughes. El a fost educat la Independent University College School si la Hertford College, Oxford, înainte de a deveni un jurnalist. El a fost corespondent la New York pentru The Observer , timp de şase ani (1997 - 2003) şi corespondent la Roma pentru The Guardian. El a fost reporter extensiv la mijlocul anilor 1990 de războiul din Bosnia, denunţând condiţiile inumane, în care prizonierii au fost ţinuţi în lagăre de concentrare, cand a vizitat tabăra Omarska şi tabăra Trnopolje. De asemenea, el a acoperit pe larg 11 septembrie, locuind în New York în 2001. La izbucnirea războiului din Irak, în martie 2003, el a fost unul dintre primii reporteri pe teren.
Acest om te uimeste prin simplitatea si modestia lui . In prezent scrie pentru The Observer si The Guardian . Am inteles 40 % din ce a spus ( restul fiindu-mi tradus de un insotitor al sau ) si aceasta datorita modului in care vorbea , modului in care ti se adresa si din felul cum gesticula . La engleza pe care o mai stiu , daca as fi vorbit cu un alt reporter , de genul care sunt la noi in Romania , probabil si 10% , daca as fi inteles , ar fi fost mult . Mi-a spus ca a avut legaturi cu mineritul din Anglia si ca acolo , sindicatele erau unite si reprezentau cu adevarat muncitorii . Dar ca totusi exista un paradox : Luptau ca sa tina minele deschise dar , nu voiau ca la mina sa lucreze si copii lor . Pentru acestia isi doreau o alta viata . I-am spus ca si la noi este la fel , numai ca , in Valea jiului , nu exista alte alternative , desi , incepand cu 1997( o data cu primele disponibilizari si cele mai masive) , s-au facut doar promisiuni si ... atat din partea politicienilor ... O mare vina o au si cei care au condus si cei care conduc sindicatele din Valea Jiului . In loc sa ceara ce este mai bine pentru membrii si pentru Valea Jiului , s-au multumit cu locurile lor caldute si au transformat sindicatele miniere in S.R.L.-uri .
Dupa aproape 2 ore de conversatie , ne-am despartit de Ed Vulliamy ( si el de noi ) cu parerea de rau ca nu mai putem continua discutiile . Cred ca am fi putut vorbi despre Valea Jiului si despre minerit , cu toate lucrurile bune si rele pe care le stim cu totii , inca multe ore .

P.S.

Totusi , in Valea Jiului am intalnit o tanara ziarista care are , in mare parte , acelasi stil cu a lui Ed Vulliamy . Aceasta tanara ziarista este Anamaria Nedelcoff . Cine o vede , prima oara , crede ca este o ziarista care se va speria imediat la prima amenintare si ca va putea fii condusa dupa bunul plac . Ei bine ... TEAPA ! Este o ziarista vivace , cu o personalitate puternica si foarte incisiva . O felicit pe aceasta cale si ii doresc sa aiba cat mai multa putere de munca si puterea de a ramane cu aceeasi personalitate puternica si aceeasi incisivitate in munca ei .

Piczo