CAPITOLUL III
Protectia salariatilor prin servicii medicale
Art. 182. - Angajatorii au obligatia să asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicină a muncii.
Art. 183. - (1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronală.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în functie de numărul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.
Art. 184. - (1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronală.
(2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.
Art. 185. - (1) Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în:
a) prevenirea accidentelor de muncă si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectivă a conditiilor de igienă si sănătate în muncă;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atât la angajarea în muncă, cât si pe durata executării contractului individual de muncă.
(2) În vederea realizării sarcinilor ce îi revin medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariati, determinată de starea de sănătate a acestora.
(3) Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de securitate si sănătate în muncă.
Art. 186. - (1) Medicul de medicină a muncii stabileste în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătătirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătătii în muncă pentru fiecare angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizării comitetului de securitate si sănătate în muncă.
Art. 187. - Prin lege specială vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare a activitătii, organismele de control, precum si statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii. "
