Minerul care luptã împotriva abuzurilor

M.G.

Un simplu miner din Lupeni a reuşit sã zdruncine conducerile mineritului din Valea Jiului, mai mult decât ar fi fãcut acest lucru o întreagã armatã de procurori anticorupţie. Ortacul a gãsit o soluţie foarte simplã, dar extrem de eficientã, de a vorbi pentru cei 6.000 de oameni care coboarã tãcuţi, în fiecare zi, în adâncul pãmântului, împreunã cu nemulţumirile şi frãmântãrile lor. Pentru cã li s-a impus fãţiş „legea tãcerii”, pentru a avea şi a doua zi o pâine pe masã, ortacii au tãcut. Nu şi Valter Cojman. Minerul n-a mai acceptat sã tacã şi sã îndure. A luat atitudine atât pentru el, dar mai ales pentru celelalte 6.000 de suflete amuţite de ameninţarea „dacã nu taci îţi cauţi de lucru”. Nu a scãpat nici el de ameninţare, dar nu s-a dat bãtut şi nici nu s-a lãsat intimidat, iar acum se vede în postura de a apãra mii de oameni din întreaga ţarã, care au suferit abuzuri. Nu primeşte nimic din aceastã luptã pentru dreptate, ci doar satisfacţia cã a mai ajutat un semen.

Mã numesc Valter Cojman, am 42 de ani, sunt electrician subteran la sectorul VIII general de la Exploatarea Minierã Lupeni şi sunt un luptãtor pentru dreptate. Contrar pãrerii multora dintre semenii noştri, minerii nu sunt oile negre ale României. Au fost câţiva şefi ai lor şi poate mai sunt şi astãzi, dar asta nu înseamnã cã trebuie toţi sã fim condamnaţi din cauza lor. Acesta este crezul ortacului din Lupeni, ce nu s-a rezumat doar la a încerca sã schimbe impresia oamenilor despre categoria socialã din care şi el face parte ci chiar
s-a implicat. Cojman, nemulţumit de faptul cã sindicatele care ar fi trebuit sã le apere drepturile doar se foloseau de mineri şi de banii lor, a fost primul care
s-a rãzvrãtit şi a început o luptã inegalã ce avea sã-i punã chiar viaţa în pericol. Prima mãsurã a fost sã iasã din acea „cuib de viespi” cum denumeau chiar ortacii structurile sindicale, şi apoi sã încerce le deschidã ochii şi celor care vedeau limpede, dar nu aveau curaj sã creadã ceea ce vãd. „Am început aceastã luptã împotriva abuzurilor cauza neregulilor din Sindicatul Liber  E.M. Lupeni, atitudinii celor ce-l conduceau faţã de membrii , faptului cã se dãdeau ajutoare doar celor care aveau statut de membru P.C.R. ( pile, cunoştinţe şi relaţii ) în detrimentul celor care aveau cu adevãrat nevoie , m-am retras din sindicat  şi nu am vrut sã mai am de a face nimic cu sindicatul”, ne spune Valter Cojman. Totul se petrecea în martie 2004, iar determinarea ortacului a mai convins câteva zeci de mineri sã se retragã din sindicat. „Din acel moment
s-a pornit o adevãratã maşinã de represalii, intimidãri împotriva mea şi a celor care au semnat în cererea colectivã. Şeful de sector m-a chemat de urgenţã la el şi
mi-a spus sã încetez  pentru cã voi avea de suferit. Am fost acuzat de instigare la revoltã şi anchetat, dar s-a dovedit cã nu eram vinovat decât de faptul cã vreau dreptate”, spune minerul. A afişat pe un panou în curtea minei „Legea Sindicatelor” pentru ca minerii sã ştie ce drepturi au şi ce ar trebui cei pe care îi plãtesc din banii lor sã facã pentru ei. Fluturaşul nu a stat pe panou mai mult de 10 ore, pentru cã nimeni nu dorea un miner bine informat. „Mi-am dorit şi mai mult sã-i pot informa pe oameni despre drepturile lor şi cum ar trebui sã procedeze ca sã-şi apere aceste drepturi. Primul pas a fost cã am  xerocopiat Legea Sindicatelor şi am dat-o celor care mi-au cerut-o. Am crescut vânzãrile unui centru de copiat acte, atât de mulţi vroiau legea”, îşi aduce aminte Valter.

Singur împotriva tuturor!

Aceste mãsuri pentru informarea ortacilor nu erau suficiente. Din 20 de mii de mineri câţi erau atunci doar câteva zeci sau poate sute aveau informaţia. Aşa cã, minerul a cãutat metodele prin care putea ajunge la toţi ortacii fãrã a le crea probleme. Soluţia a fost Internetul. Deja în anul 2005, majoritatea familiilor de mineri aveau un calculator conectat la internet. Ortacul s-a lãsat de fumat pentru a achiziţiona tehnica de calcul necesarã, iar familia lui l-a susţinut. „Mi-am luat calculator în octombrie 2003. Eram fascinat de ceea ce vedeam la unii dintre colegi şi îmi doream şi eu unul pentru familia mea. Nu prea stãteam bine cu banii şi mi-am zis sã-l iau în rate dar, chiar şi rata aceea era un efort financiar. Cãutând o sursã de bani, mi-am dat seama cã eu fumez aproape de 150 de lei pe lunã, adicã aproape 3 pachete de ţigãri pe zi. Aşa cã m-am lãsat de fumat şi am luat calculatorul care m-a costat 2.100 de lei în rate. Familia a fost foarte mulţumitã de aceastã hotãrâre a mea. Aveam un lucru bun în casã şi m-am lãsat şi de fumat. Fata cea micã îmi calcã pe urme şi şi-a fãcut 3 site-uri. Într-adevãr, un calculator conectat la internet  e foarte folositor şi necesar în casã”, ne spune Valter Cojman. În toamna lui 2005 avea sã aparã şi primul site de luptã împotriva abuzurilor, realizat de un simplu miner. Ulterior din site-ul dedicat celor care munceau în adâncul pãmântului, site-ul a ajuns sã publice abuzuri ale oamenilor din întreaga ţarã şi din alte domenii de activitate. „Am început sã mã documentez, sã caut legislaţie şi tot ce putea fi folosit la informarea oamenilor, iar la sfârşitul lunii martie 2006, am vãzut cã pot sã-mi fac paginã web. Cum tocmai se fãcuse o nouã ilegalitate prin reţinerea procentului de 1% din venitul brut al nemembrilor de sindicat, bani ce ajungeau la sindicate, m-am apucat de lucru. Sunt autodidact, aşa cã am studiat cum sã-mi fac un site. Ieşeam din minã şi intram acasã în şut. Citeam tot ceea ce era legat de informaticã pentru a face site-ul. Stângaci la început, pânã la urmã am reuşit sã fac un site care a fost vizitat de tot mapamondul. Voiam sã am ca temã apãrarea drepturilor omului şi i-am pus titlul « Apãraţi Drepturile » cu adresa www.aparatidrepturile.piczo.com”, povesteşte ortacul.
A cãutat sã posteze pe site toate legile pentru ca omul sã nu le caute şi sã piardã mult timp. Imediat iniţiativa a dat roade. Cu ajutorul dezvãluirilor de pe site a reuşit sã ajute câţiva oameni. Alţii i-au mulţumit pentru cã au gãsit informaţia pe care o doreau şi l-au felicitat pentru curaj. A ajuns dintr-un simplu miner sã înveţe profesori cum se realizeazã un site. „Sunt mici satisfacţii care îmi aratã cã sunt util şi apreciat şi care îmi aduc şi o mulţumire sufleteascã cã nu am stat cu braţele încrucişate, cã am realizat ceva”, spune satisfãcut de demersul sãu Cojman.

Devenise incomod

Un miner bine informat este greu de manipulat. Acest lucru nu a convenit deloc celor care se jucau cu destinele ortacilor. Aşa cã, prin terţe persoane, i-au explicat lui Valter cã „ar fi bine sã renunţe”. Numai cã, ameninţãrile fãţişe
l-au fãcut pe miner sã continue. A relatat toate problemele cu care se confruntau colegii lui, lipsa materialelor din minã, mâncarea proastã primitã de ortaci la intrarea în şut, opinia lor despre cei care îi conduc. Multe dintre problemele arãtate de miner erau recunoscute de cãtre conducerea mineritului, iar dupã ce ajungeau pe site erau imediat rezolvate. Totuşi, în timp site-ul a început sã deranjeze. Cum nu de puţine ori celor incomozi, în Valea Jiului, li s-a închis gura cu bãtaia sau ameninţãrile, nici Valter n-a scãpat. Cine şi pentru ce a încercat sã-l intimideze nimeni nu ştie, nici chiar minerul, însã ştie cã a fost ameninţat de o persoanã care i-a şoptit: „ dacã nu taci ţi se va închide gura definitiv. Cu câteva milioane putem angaja pe cineva”. S-a întâmplat imediat dupã ce minerii de la EM Lupeni au declanşat un protest spontan şi au refuzat sã mai mãnânce la intrarea în şut. Erau nemulţumiţi de faptul cã primesc lãturi în loc de hranã. „Minerii primesc lãturi. Eu am fost într-o dimineaţã în control la o cantinã minierã şi am primit o zeamã ce se vroia a fi ciorbã. Şi un ceai fãcut din nu ştiu ce aveau acolo în oale, cã zici cã erau nişte cârpe de spãlat vase”, avea sã recunoascã şi preşedintele Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, Zoltan Lacataş. Cã ameninţarea era legatã de masã, de altã dezvãluire pe Valter nu l-a speriat.
„Indiferent de câte şicane voi avea parte din partea unora, de cât voi fi vânat, eu voi continua sã semnalez neregulile şi sã-i informez pe oameni”, spune convingãtor minerul. Mai are doar 3 ani pânã la pensie şi spune cã este doar începutul. Va continua cu site-ul lui de luptã împotriva abuzurilor şi a corupţiei. Nu se vrea un avocat al poporului, se vrea doar un apãrãtor moral al celor asupriţi şi nedreptãţiţi din toatã lumea.